Manufactura „La Escepción“ a lui José Gener este şi astăzi o clădire impresionantă. Ea a fost ridicată de Gener în anul 1882. Cu un an înainte un mare incendiu a distrus vechea fabrică. Gener a început să construiască rapid acest palat pe Calle Maximo Gomez, colţ cu Calle Zulueta, la depărtare de numai câteva minute de mers pe jos de Capitolio. Clădirea are patru niveluri. Ferestrele înalte ale etajelor superioare sunt înconjurate cu grilaje de balcon din fier forjat, prelucrate cu fineţe. Clădirea relativ bine prezervată pentru condiţiile din Cuba, adăposteşte astăzi  „Unidad  de Propaganda Grafica Nacional”. Din păcate o vizitare nu este posibilă. De la poarta masivă din lemn, încadrată în ambele părţi de stâlpi specifici fabricilor din acea vreme, se poate zări configuraţia minunată a casei scării. Plăcile decorative cu motive florale şi balustradele grele atrag privirea. Combinaţia cu imaginea revoluţionară a deceniilor timpurii pare îndrăzneaţă.

Marca „La Escepción “, după care a fost numită fabrica şi numele creatorului acesteia, José Gener, sunt aproape necunoscute. Singura marcă creată de el care a supravieţuit până astăzi este „Hoyo de Monterrey”. José Gener a fost un om neobişnuit, în jurul căruia s-au ţesut numeroase legende, printre care şi unele poveşti de groază.

Stâlpii specifici fabricilor de trabucuri încadrează poarta masivă din lemn, la intrarea în fabrică.(vezi foto)

José Gener a ajuns în Cuba ca imigrant catalan. În scurt timp întreaga sa familie se bucura datorită muncii şi onestităţii de aprecierea şi respectul localnicilor. Totuşi în fiecare familie există cel puţin o oaie neagră, în persoana căruia se reunesc o serie de particularităţi negative şi neplăcute – în acest caz José Gener.

Acest om, deşi aproape analfabet, însă cu o apariţie dominantă, nu avea respect atât pentru familie cât şi pentru alţii şi nici un fel de scrupule. Fără să ţină cont de cei din jur trecea literalmente peste cadavre. 

În 1851 a împrumutat bani de la unchiul său, un fabricant de trabucuri, pentru a cultiva şi a vinde tabac. Chiar de pe atunci i s-au reproşat metodele viclene şi „ramificaţiile financiare” prin care a intrat în posesia câtorva plantaţii foarte bune din Vuelta Abajo.

Cu instinctul unui copoi şi-a dat seama că era mai profitabil să producă trabucuri decât vândă tabac brut. Prin urmare planul său era să aducă în mâinile sale întreaga afacere de familie. În 1867 a reuşit să-l scoată pe unchiul său din afacere; l-a aruncat chiar pe stradă. Unchiul nu s-a putut împotrivi. Totuşi nu a fost suficient pentru  Gener. În anul 1870 , conform spuselor vremii, au apărut documente falsificate de el, în baza cărora toţi membrii familiei sale au fost degradaţi la simplii angajaţi fără drepturi de proprietate. Cu banii soţiei sale ce provenea dintr-o familie bogată, a putut să-şi stimuleze afacerile.

Ca persoană José Gener nu era un contemporan plăcut. Grosolănia sa faţă de oameni nu se limita numai la sfera sa privată. Chiar şi muncitorii din fabrică începuseră să o simtă. Practicanţii care nu îşi făceau treaba perfect, îi închidea în fabrică peste noapte. Doi dintre ei au ars de vii, în timp ce erau închişi. Nimeni nu a putut să-i ajute. José Gener a fost toată viaţa cuprins de o ură adâncă împotriva a tot şi toate. Totuşi fiecare zi plină de ură aducea cu sine şi o creştere a faimei, mărcile sale „Hoyo de Monterrey“, „Gener“ şi „La Escepción” având succes mondial ca urmare a calităţii excepţionale. Ura sa o îndrepta în special împotriva aspiraţiilor de libertate ale localnicilor creoli. La începutul anului 1900, când independenţa Cubei părea din ce în ce mai aproape, Gener a fost cuprins dintr-o dată de febră şi dureri stranii. Au urmat diverse suferinţe şi se aştepta cu nerăbdare moartea sa. Unii au afirmat chiar faptul că se hotărâse să moară, deoarece refuza din mândrie ceea ce era în mod clar inevitabil: proclamarea Republicii Cubaneze. Există o singură versiune, conform căreia Gener ar fi părăsit în 1895 Cuba spunând că această „insulă a indienilor nu i-ar mai fi oferit nimic”. Conform acestei versiuni a murit în 1900 în oraşul său natal Tarragona unde a şi fost înmormântat.

Adaptare dupa 5TH AVENUE