La vremea la care a fost construită manufactura „El Eden“ a lui Calixto Lopez era în una dintre cele mai importante. Este manufactura cu locaţia cea mai apropiată de „Estacion Central de la Ciudad Habana“, gara centrală a oraşului Havana, aflandu-se poziţionată pe Calle Zulueta Nr. 48, între Calle Gloria şi Calle Mision. Ca şi celelalte palate ale trabucurilor, ea a fost terminată într-una din perioadele de înflorire a havanelor, mai exact în anul 1888. Un grilaj din fier forjat deasupra uşii grele de lemn de la intrare anunţă cu mândrie acest an.
Calixto Lopez era un negustor de tutun originar din Spania, a cărui familie avea deja de mult timp o puternică tradiţie în domeniul tutunului şi care se bucura de un bun renume în lumea producătorilor de trabucuri.
Când în anul 1888 „El Eden“ a fost terminată, chiar dacă nu era prima fabrică, era totuşi una dintre cele mai însemnate. Era impresionantă chiar şi numai prin dimensiunea ei, cuo amprentă la sol de peste 3000 m2 şi pe deasupra cât un întreg bloc de locuinţe. Legătura directă cu calea ferată, gara centrală se află la numai câţiva metri depărtare, aducea avantaje enorme. Mărci precum Edén, Lo Mejor, La Flor de Calixto Lopez şi multe altele, erau fabricate de aproximativ 1.000 de muncitori.
Pe lângă manufactură, Calixto Lopez deţinea o întreagă serie de plantaţii de tutun în Vuelta Abajo. Şi în domeniul producţiei de tutun el avea o mare experienţă. Aşa cum este redat în lucrarea lui Riveró Muniz, „Tobacco. Su producción en Cuba“ („Producţia de tutun în Cuba“), apărută în anii douăzeci ai secolului trecut, Calixto Lopez a fost primul care a folosit pânze mari pentru a acoperi plantele de tutun fiind astfel în măsură să producă învelişuri exterioare de înaltă calitate. Însă interesele în afaceri ale lui Calixto Lopez acopereau un spectru larg, de aceea, încă de la început, în manufactură au fost fabricate şi ţigări. Interesele lui Lopez erau în special orientate către piaţa americană. Mai târziu, după moartea lui Calixto Lopez, în anul 1911, producţia de ţigări a câştigat din ce în ce mai multă greutate până când, la un moment dat, nu au mai fost produse trabucuri.
Cu toate că în următorii ani fabrica şi-a schimbat proprietarii şi după revoluţie a fost naţionalizată, în fosta manufactură „El Eden“ mai sunt încă şi astăzi fabricate ţigări şi brichete. Din păcate în prezent vizitarea spaţiilor de producţie nu este permisă.
Zugrăveala galben deschis din exterior este aproape complet cojită, decolorată sau spălată. Însă în ciuda acestor urme clare lăsate de intemperii clădirea impresionează privitorul cu dimensiunile sale sublime, cu arcadele înalte de la parter, ferestrele împodobite cu balcoane din fier forjat de la primul şi al doilea etaj şi cu ferestrele înalte de la ultimul etaj. Ferestrele aproape că nu mai au sticlă; din cauza uraganelor de peste an sticla a trebuit să fie înlocuită cu bucăţi de scândură şi carton. Cu toate acestea clădirea nu şi-a pierdut din maiestate şi impresionează nu în ultimul rând prin stucaturile faţadei care ne lasă să ghicim gloria trecutului. Chiar şi casa scărilor, artistic concepută, merită o privire. Camerele de depozitate, folosite şi astăzi în acest scop, sunt o dovadă a eficacităţii logisticii de la acea vreme.
Adaptare dupa 5TH AVENUE