„Palacio Aldama“ a adăpostit pe parcursul multor ani, în special la sfârșitul secolului al XIX-lea în perioada de maximă înflorire a industriei cubaneze de trabucuri, renumita manufactură „La Corona”.
Palatul se află la numai câteva minute de mers pe jos de la Capitolio. Din fața Capitolio se coboară Paseo (nu în direcția Malecón, ci în direcţia opusă), până la „Fuente de la India” ( o fântână arteziană) unde se întâlneşte cu Avenida Simon Bolívar (sau Calle Reina) și Calle Maximo Gomez (sau Calle Monte). Dacă se urcă la dreapta Calle Avenida Simon Bolívar, la a doua intersecție vis-a-vis pe partea stângă se ridică o clădire mare, impresionantă. Arborii mari, crescuți deși și coloanele mărețe dau o impresie puțin obscură. Acesta este „Palacio Aldama”.
Ceea ce astăzi este cunoscut sub numele de „Palacio Aldama”, desemna inițial două clădiri. Una dintre clădiri se afla pe Calzada de San Luis Gonzaga 1 (ulterior numită Calle Reina, actualmente Avenida de Simon Bolívar). Ea a fost construită de José Manuel Carreras în jurul anului 1840 pentru magnatul zahărului originar din Țara Bascilor, Domingo de Aldama.
Adresa celei de a doua clădiri era Calle Amistad 142, situată la colț cu Calle Estrella. Acolo a locuit familia Domingo del Montes. În anul 1869 autoritățile spaniole au cercetat casa familiei Del Monte, locatarii clădirii de pe Calle Amistad 142. Cu un an înainte, în 1868, începuse primul război, așa numitul „război de zece ani” de eliberare a Cubei de sub dominația colonială spaniolă. Abia în anul 1902 Cuba a primit statutul formal de republică. Familia Del Monte a fost suspectată de colaborare cu revoluționarii. Autoritățile au presupus existența unui depozit de arme în casă, care totuși nu a putut fi descoperit cu ocazia cercetării. În același cadru funcționarii au cercetat și clădirea vecină a familiei Aldama. Prin acest act arbitrar aceștia s-au simțit provocați să emigreze în SUA. Averea familiei Aldama a fost confiscată. Fuga lor în SUA a fost interpretată drept recunoaștere a vinovăției.
Abia în anul 1889 clădirea a fost scoasă la licitație, fiind achiziționata de firma „Alvarez y Lopez Cia.“ Cu câțiva ani înainte aceeași societate a cumpărat şi clădirea învecinată a familiei Del Monte. După lucrări de reconstrucție, marele complex de clădiri putea fi folosit ca fabrică de trabucuri. Această manufactură a primit numele „La Corona”.
Manuel Lopez preluase din 1882 marca „La Corona” de pe mâna familiei Carbagas, care avea probleme financiare din cauza războiului de independență. Ulterior marca „La Corona” a trecut în mâinile lui Segundo Alvarez. Acesta provenea dintr-o veche familie de comercianți, care se ocupa de mult timp de afacerile cu tutun. Cu câteva decenii înainte, în anul 1855, într-o perioadă în care trabucul cubanez era ascuns în încălțările copiilor, Segundo Alvarez conducea deja o producție proprie de trabucuri. Împreună cu Perfecto Lopez, asociatul firmei „Alvarez y Lopez Cía.“, au făcut din „La Corona” o marcă renumită, care a rămas cunoscută până astăzi. Încă din anul 1889 britanicii au cumpărat acțiuni la „Alvarez y Lopez Cia.“ Împreună cu Gustavo Bock, Alvarez şi Lopez au condus destinele „La Corona”. Câțiva ani mai târziu acțiunile britanice au trecut în posesia „American Tobacco Co.“
La începutul secolului XX s-a adăugat clădirii un al treilea nivel. Palatul a fost utilizat ca fabrică de trabucuri până în anul 1932, când instalația de rulare a fost închisă ca urmare a unei greve generale. Un an mai târziu clădirea şi-a redeschis porțile, dar nu ca manufactură, ci ca magazin universal. Ea este utilizată până astăzi ca magazin și clădire de birouri. Etajul trei a fost îndepărtat în anul 1971. De atunci clădirea se regăsește în forma sa inițială.
Adaptare dupa 5TH AVENUE