Catalin Marin este cunoscut in lumea piparilor drept Jazzmoke. A participat la intalnirile Pipa Club Bucuresti incepand cu anul 2010. Intre celelalte pasiuni ale lui mai putem aminti literatura, jazzul, tigarile de foi Toscano, Tuica de Zetea si pasiunea pentru scris. Incepand cu 2013 Jazzmoke putea fi vazut la mesele puburilor din Bucuresti cu un caiet in care-si scria viitoarele carti. Prima carte aparuta a fost „Spre seara nu se intampla nimic” lansata in 2014, a doua „Concert cu tapi in orchestra” aparuta in 2016.
De meserie este programator, pe care o impleteste tot din pasiune cu matematica.
Pentru piparii care-l cunosc doar de la intalniri sau din mediul virtual dar si pentru cei care i-au citit doar cartile si doresc sa-l cunoasca mai bine am pregatit urmatorul interviu:
PCCB: Cand ai inceput sa fumezi pipa? In ce imprejurari?
CM: Prima dată am fumat pipă când aveam vreo 20 de ani. Am întâlnit un tip de la teologie, fascinat de Eliade, care fuma pipă. M-a cucerit ritualul umplerii, aprinderii toată treaba. A doua zi mi-am cumpărat un „set pipă start”, mai am și acum pipa aia de „student”, îi zic eu. Un Mr. Brog rusticat, din lemn de păr.
PCCB: Care a fost primul tau tutun/prima pipa?
CM: La partea cu pipa am răspuns deja, cât despre tutun, era un Tilbury Vanilla parcă, pachet alb în orice caz. L-am fumat, altul n-am luat. Am reușit să strâng de-un Sunday’s Fantasy, ăla mi-a plăcut mai mult. M-am apucat serios de fumat pipă, abia pe la 25 de ani când am descoperit tutunurile mai tari. Până atunci fusesem convins că tutunurile de pipă sunt toate aromate.
PCCB: Ai un tutun de pipa favorit?
CM: Primul care îmi vine în cap este Solani 633 cu Perique. Pe moment sunt într-o fază în care tânjesc după un Irish Flake de la Peterson sau un Navy Flake de la MacBarren. De principiu dacă are Perique îmi place, dacă are destulă nicotină îmi place.
PCCB: Care este forma de pipa preferata?
CM: Nu mă pot hotărî între straight biliard și straight poker. Prefer pipele cu vetre mici în orice caz, asta ar fi definitoriu.
PCCB: Fumatul de pipa a fost in trecut mai popular. Cum vezi evolutia pornind din perioada interbelica, trecand prin regimul comunist si pana astazi?
CM: Avem altă percepție a timpului. Acum 200 de ani, o melodie dura și jumătate de oră, romanele aveau sute de pagini, iar oamenii fumau aceeași pipă o oră întreagă. Cu mici excepții, azi totul e mai de scurtă durată. Bauhausul și minimalismul utilitarist au pătruns în orice. Azi fumatul de pipă e un dichis, acum 100 de ani sau acum 80 de ani nu era, fumai pipă fiindcă asta se fuma atunci. Țigările gata rulate au cucerit piața. Astăzi, trăim în epoca „ready made”, a semipreparatelor și a prefabricatelor. Cu toate astea nu văd neapărat un declin al fumatului de pipă, avem pipieri talentați, avem tutunuri bune, deci e un progres. Apropo de asta primesc uneori comentarii de la diverși tovarăși: „Până aprinzi tu pipa eu am fumat o țigară”, replica mea e simplă: „Așa faci și cu femeile?”
PCCB: Ce impact crezi ca au avut masurile luate impotriva fumatului (maririle de taxe, interzicerea anumitor substante, etichetele lipite pe pachete si apoi interzicerea fumatului in localuri) asupra calitatii si cantitatii tutunului de pipa?
CM: Având în vedere că fumez la modul constant pipă de vreo 8 ani, n-am apucat vremurile libertinajului ca să pot face o comparație. Pentru mine problema principală o reprezintă monopolul european din pricina căruia nu pot achiziționa legal tutun din state. Solani face tutunuri bune, la fel și Ilsted și Peterson în anumite rețete. Toate’s preparate de K&K, dar rețetele sunt consecvente, ceea ce e bine. MacBaren face treabă bună iarăși, deși nu mă omor cu aromaticele lui.
PCCB: Crezi ca masurile luate in ultimi 20 ani au influentat productia de pipe?
CM: Pot cel mult să speculez, dar sunt convins că dacă am fi avut pe stradă afișe cu Brad Pitt fumând pipă, am fi avut mai mulți fumători de pipă. Un avantaj clar ar fi fost diversitatea tutunurilor importate și o piață mai bună de tutun.
PCCB: Cat de mult ai folosit experienta ta de fumator de pipa in cartile tale?
CM: În „Spre seară nu se întâmplă nimic” am cam abuzat de ea. Prin celelalte am mai schimbat cu țigări de foi, rulate, normale. Ca să nu par obsesiv, nu că n-aș fi. În cărțile mele se fumează în draci. Asociez puternic fumatul cu momentele de pauză introspectivă. Dacă mie îmi vine să fumez, implicit îi va veni și personajului. Mă gândeam că în cărțile mele încă se fumează în interioare, cine le va citi peste 10 ani probabil se va mira de asta, mai mult decât de pipe.
PCCB: Cum asociezi activitatile tale cu fumatul de pipa? Cum te influenteaza? Ne referim la matematica – informatica – scriitor – filozof.
CM: Nu mă percep ca filozof, sunt doar un om cu rațiune compulsivă, mă gândesc la tot soiul de prostii din care unele nu-s chiar prostești. Asociez totul cu fumatul: scrisul, gânditul, lucratul. M-a afectat foarte mult interzicerea fumatului în cârciumi, era ritualul meu. Mă duceam într-o cârciumă, îmi luam un anumit tutun, îmi luam ceva de băut fiindcă nu pot fuma pipă sec, nu neapărat treburi alcoolice. Beam, fumam, scriam. Acum mă bazez pe terase, foarte probabil iarna voi lua pauză de scris. E plin în jur de discursuri orientale despre „a fi în moment” etc. am descoperit mai nou în aplicața de „Health” de pe telefon, o rubrică „Mindfulness” în care poți să monitorizezi respectivele momente de prezență, pare-se că omul modern nu prea le are. Fumatul de pipă este fix despre asta, am momente destul de dese în care stau și fumez și nu suport să fiu întrerupt, sunt momentele mele cu mine, n-aș putea trăi fără ele.
PCCB: Ne poti da citatul preferat din cartile tale care are o legatura cu fumatul de pipa?
CM: Legat de fumat în general ar fi ăsta, din „Visam încet spre Babylon”, pe care n-am publicat-o încă:
„Şi contemplam aşa, atât de naturala depindere a fumatului: „omul e fiara care scoate fum” mi-am spus şi am început să numar fumurile cu grija unui contabil sărăntoc fără să mă pot gândi la altceva, îmi era teribil de teamă că aş putea greşi numărătoarea, un fum nenumărat ar fi fost o şansă pierdută. „
Dar unul cu adevărat specific ar fi ăsta, care, zic eu, include mai multe idei legate de pipă, diversitatea, fitilul meditativ, dar mai ales un aspect foarte important: împărțitul tutunului.
„- Domnule, aţi putea să-mi oferiţi şi mie un deget de tabac? L-am întrebat politicos.
– Care-ţi place domnule? m-a întrebat el bine dispus, Latakia, Virginia sau Kentucky?
– Virgina blondă ? zic şi eu doar ca să fac pe specialistul pentru a-i intra în graţii.
– Maturată .
– Atunci virgina să fie.
M-am aşezat jos lângă el pe bancă, deja îmi făcuse loc, ba mai mult mi-a întins şi plosca lui cu rom diluat. O vreme, relativ scurtă, am pufăit amândoi în liniştea valurilor şi scrâşnetul bărcilor de pescuit.
– Domnule, dumneata crezi în moarte? L-am întrebat sec privind înainte către bărci, sătul de atâta tăcere.”